Se zice că Albert Einstein, obosit de atâtea conferințe despre teoria relativității, îi spune într-o zi șoferului său:
— Dragă prietene, m-am săturat să tot repet aceleași cuvinte în fiecare seară.
Șoferul, un tip glumeț și destul de citit, îi răspunde:
— Domnule profesor, am auzit discursul de atâtea ori încât îl știu pe de rost. Propun să facem schimb: eu îmi pun mustață și perucă, urc pe scenă, iar dumneavoastră stați în ultimul rând, îmbrăcat în uniforma mea.
Zis și făcut. Șoferul urcă pe scenă și susține o prelegere impecabilă despre E=mc2. Lumea aplaudă în picioare. La final însă, un asistent universitar din public, vrând să pară interesant, pune o întrebare extrem de tehnică, plină de calcule matematice și variabile complexe.
Șoferul nu se pierde cu firea, se uită fix la asistent și îi spune cu un aer superior:
— Domnule, sunt surprins... Întrebarea dumneavoastră este atât de simplă, încât e de-a dreptul banală! Ca să vă demonstrez cât de elementară este, o să-l rog pe șoferul meu din ultimul rând să urce pe scenă și să vă răspundă.
